Geotextilele sunt materiale cu rezistență mare la tracțiune, în timp ce solul este un material cu rezistență la tracțiune redusă. Combinația de sol și geosintetice crește capacitatea de a rezista la sarcini. Gradul de îmbunătățire a rezistenței depinde atât de rezistența materialului geosintetic, cât și de frecarea dintre materialul geosintetic și sol. Adăugarea rezonabilă a materialului de tracțiune (geotextil) în sol poate schimba distribuția stresului în sol și constrânge deformarea laterală a solului, îmbunătățind astfel stabilitatea structurii. Conform datelor, există trei forme diferite de întărire a geotextilului: (1) Tipul diafragmei: apare la așezarea geotextilului pe suprafața solului pentru drumuri temporare; (2) Tip de forfecare: apare în corpul solului Când forța, geotextilul și interfața solului produc acțiuni de forfecare directe; (3) tip de ancorare: geotextilul învelește solul, iar atunci când forța exercită efectul de tragere asupra geotextilului. Cheia este rezistența la frecare și angajarea reciprocă între geotextil și suprafața de contact cu solul. Prin urmare, performanța geotextilelor trebuie simulată în situația reală (folosind solul real din proiect) pentru teste directe de forfecare și tracțiune pentru a determina frecarea și mușcarea. Folosit în general pentru proiecte bazate pe armare, se pot folosi geotextile țesute, geogriduri, curele geotehnice etc.
Performanța hidraulică a geotextilelor este, de asemenea, o proprietate importantă de interacțiune între sol și geotextile, în principal: dimensiunea efectivă a porilor și coeficientul de permeabilitate al geotextilelor.
